Despartirea parintilor, copii si judecatorii

Inspirat din viata reala m-am hotarat sa scriu acest editorial in speranta ca judecatorii nostri vor reusi sa se adapteze la conceptele europene privind relatia parinti – copii si frate – frate si sa nu mai trateze copii ca pe niste obiecte.

Simtim  aproape cu totii greutatile financiare actuale generate de criza mondiala. O categorie mai putin afectata de criza este cea a avocatilor care profita de imaturitatea unor clienti, inspecial cei care apeleza la institutia divortului. Onorariile cresc in mod nerusinat ajungand sa depaseasca pe cele din tari dezvoltate cum este Germania, Olanda, Belgia s.a. Cei mai multi care divorteaza sunt parintii a cel putin doi copii, copii care sunt afectati puternic de despartirea acestora, unii dintre ei trebuind sa urmeze sedinte la psiholog pentru a trece peste aceste momente grele din viata lor. Cei mai afectati sunt fratii care in urma unor hotarari judecatoresti sunt impartiti cate unul la fiecare parinte , pe principiul ” un scau la tine, un scaun la mine “. Doamnelor si domnilor judecatori, copii nu sunt obiecte care se disputa in cadrul partajului ci sunt fiinte umane ca si dumneavoastra, care sufera cumplit in urma acestor sentinte inumane. Ne intrebam cat timp va trebui sa mai treaca, cati frati mai trebuie sa sufere pana cand judecatorii vor intelege ca fratii, chiar si in urma unui divort, trebuie sa creasca impreuna, sa-si dezvolte sentimentele unul fata de celalalt , sa formeze o echipa care ii va ajuta sa infrunte mai usor greutatile vietii. Iata un caz concret unde unul dintre parinti, cu concursul justitiei, a pricinuit traume ireversibile celor doi frati. Din cauza socrilor sotiei dar si a celor doua surori familia X cu doi copii minori ajunge la divort. Mama paraseste domiciliul in luna iunie 2011 mutandu-se la parintii ei intr-un sat din judetul Prahova. Incurajata de parintii si surorile ei, dintre care una despartita de barbat de 11 ani si cealalta nemaritata, mama pleca din Bucuresti luandu-l in mod abuziv pe baiatul cel mic si abandonandu-l pe baiatul cel mare. Urmeaza o perioada de cosmar. Tata si baiatul cel mare  se deplaseaza de doua-trei ori pe saptamana in satul din judetul Prahova cu speranta ca ii va readuce acasa pe cei doi fugari. Fratele cel mic era atunci in varsta de doi ani si nu putea sa constientizeze ce se intampla. Despartirea de tata si fratele mai mare i-a produs un soc care a generat, din pacate,   o deficienta de vorbire care nu s-a corecta nici dupa un an de zile. La o luna de la parasirea domiciliului era ziua de nastere a copilului mic. Cum era si firesc tatal impreuna cu baiatul cel mare se deplaseaza in comuna prahoveana cu daruri in speranta ca li se va deschide poarta ferecata cu doua lacate enorme. Dar degeaba, socrul, un fost comunist, refuza chiar si in prezenta delegatului de la protectia copilului sa-i lase in casa, sa-si vada baiatul respectiv fratele. Mai mult cere o hotarare judecatoreasca pentru acces. Acesta a fost momentul declansarii din partea tatalui a unor actiuni judecatoresti pentru as-i vedea copilul si pentru a ramane in contact cu acesta. Intre timp mama incepe sa-i induca baiatului o falsa imagine de familie si anume ca mama este bunica lui si tata este bunicul lui. La Valenii de Munte se da o hotarare judecatoreasca prin care tata are dreptul sa-si ia baiatul sase zile pe luna la Bucuresti , sa stea alaturi de fratele lui. Horararea nu a putut fi pusa in aplicare nici cu ajutorul executorului judecatoresc deoarece in ziua cand tatal trebuia sa-si preia copilul, mama fugea de acasa. Tensiunea intre soti a inceput sa creasca, ceea ce a dus la introducerea actiunii de divort de catre tata pe data de 30 septembrie 2011. Mama continua sa opreasca accesul la copilul cel mic si mai mult ataca prin recurs hotararea data . Tribunalul Ploiesti fara sa ia in considerare dreptul copiilor de a creste alaturi de frate si tata si fara sa ia in sconsiderare ca vizita la socrii era imposibila din cauza agresiunilor fizice din timpul vizitelor la care erau supusi tatal si baiatul cel mare ceea ce a dus la inceperea urmaririi penale impotriva acestora, schimba hotararea in sensul ca permite numai vizitarea baiatului mic la domiciliul mamei si numai duminica intre ora 10 si 18. Hotaraea instantei este surprinzatoare mai ales ca aceasta era in cunostinta de relatia tensionata dintre parintii copiilor si dintre tata si socrii acestuia. Cu alte cuvinte instanta oarba a interzis accesul la copilul cel mic. Tatal initiaza a doua ordonanta presedintiala tot la Valenii de Munte si obtine din nou dreptul de a-l prelua pe baiatul cel mic la Bucuresti sase zile pe luna. Mama , care intre timp s-a inconjurat de avocati stand cu unul dintre acestia si sase ore in casa parintilor,  recurge impreuna cu sora mare la tot felul de siretlicuri nelegale si ataca Ordonanta cu recurs, din nou la tribunalul Prahova. Tata afla cu trei zile inainte cum se va pronunta solutia si acest lucru de la sora cea mare a sotiei. Vine pronuntarea si solutia este intocmai cum s-a laudat sora mare ca ” a aranjat “, adica de data aceasta Ordonanta nu a fost schimbata ci anulata !. Intre timp s-a judecat actiunea pe fond de vizitare, actiune pe baza careia au putut fi promovate Ordonantele presedintiale provizorii. In actiunea pe fond se da urmatoarea solutie: tata are dreptul sa- preia pe minor la Bucuresti sase zile ( trei si trei ) pe luna. Din nefericire sentinta este supusa apelului si acesta tot la tribunalul Ploiesti. Ce va face si de aceasta data tribunalul Ploiesti ? Va nesocoti din nou ca cei doi minori sunt frati ? Va nesocoti din nou ca minorii au dreptul sa creasca si langa tata ? Vor tine seama de faptul ca copilul cel mic se afla la o varsta la care are nevoie de tata ? In caz contrar isi va dezvolta afectiunea paterna fata de bunic, ceea ce se si incearca, sau fata de alt barbat din preajma. Tratatele de specialitate mondiala sublineaza faptul ca lipsa prezentei tatalui din viata copilului, mai ales cand copilul are o varsta cuprinsa intre 2,5 si 4 ani, duce la crearea in mintea copilului a unui tata imaginar ceea ce este foarte daunator dezvoltarii ulterioare a copilului. In tot acest timp baiatul cel mare, care are 11 ani, sufera cumplit ca nu poate sa creasca langa fratele sau. Dar cui ii pasa ? Tribunalul Ploiesti, fiind instanta de recurs a carei hotarare nu mai poate fi atacata, nesocoteste in continuare dreptul copiilor minori prevazut de legea 272/2004 si nu se alineaza la noile orientari europene in ceea ce priveste dreptul minorilor. Pana cand ?

 

 

6 raspunsuri la Despartirea parintilor, copii si judecatorii

  1. Stelian spune:

    Parintii mei tocmai acum 10 min s-au despartit,tata a plecat de acasa si mama ma pune sa aleg si eu nu stiu ce sa fac, eu as ramane cu tata deoarece mamaia mea o consider ca pe mama(sau chiar mai mult), dar eu nu pot trai numai cu mamaia si nici fara mama nici fara mamaia nu pot sa stau :((

  2. Red.sef spune:

    Stelian, incearca sa vorbesti pe rand cu parintii tai si roaga-i sa se gandeasca in primul rand la tine. Copii trebuie sa creasca langa mama si tata si incearca sa faci tot posibilul sa-i convingi sa renunte la despartire. Succes si suntem alaturi de tine.

  3. SKOREN spune:

    Cata durere este in acest „Pana cand”. Nu stiu daca o simte toata lumea, dar eu o simt, pentru ca si eu trec prin ceva asemanator. La mine dupa divort, instanta a hotarat ca minorii sa ramana la mama, iar eu sa-i pot lua in primul si al treilea sfarsit de saptamana de sambata pana duminica, doua zile in vacanta de iarna si doua saptamani in cea de vara. Dar datorita rautatii fostei sotii, din noiembrie 2008, i-am putut vedea pe copii, numai la domiciliul acesteia, adica fostul nostru domiciliu, și niciodata nu am putut sa-i iau la mine. Apoi din august anul trecut, nu i-am mai putut vedea, deoarece fosta soție le interzice. Nu-i pot duce la mare, la munte, nu le pot cumpara nimic, nu pot să văd cum cresc, nu pot să-i ajut cand au nevoie. E distrugator, e dureros și ma intreb ce o fi in mintea acstor asa zise mame, care nu fac altceva decat sa indeparteze copiii de tatii lor, mintindu-i si inventand tot felul de povesti false. Oare se gandesc macar o clipa ca singurii perdanti sunt copiii?
    Nu, ele nu fac altceva decat sa se razbune pe fosti soti și neavand alte metode sau neavand altfel cum sa ne atace, indeparteaza copiii de noi stiind ca acolo ne doare.
    Nu-si dau seama ca la un moment dat copiii vor creste si inevitabil vor vrea sa afle motivele separarii parintilor, iar cand vor afla care este adevarul s-ar putea ca ele, mamele, care i-au tinut departe de noi, sa-i piarda.
    Deci la fel ma intrebam si eu pana cand voi suferi, neputind sa-mi vad copiii. Si raspunsul mi l-am dat singur, pana cand ei vor creste si vor vedea adevarul. Stiu ca este prea tarziu, stiu cat si ce pierd. Dar ce pot face, cand legile sunt cum sunt, iar firea oamenilor n-o poti schimba?
    Intr-o zi va fi bine.

  4. LULU spune:

    CAT DE RAU IMI PARE CA ATI AJUNS IN CEASTA IPOSTAZA. SI CAND TE GANGESTI CAT DE FRUMOS A FOST, CE NUNTA CA-N POVESTI, CAT RASFAT PE UNII SI PE ALTII. AI RABDARE, CA DUMNEZEU NU DOARME, NU TE LASA. BAFTA SI ASTEPT CONTINUAREA NUVELEI, SPER SA NU NE LASI CU OCHII IN SOARE. MAI E CEVA: POZEEEEEEE

  5. LULU spune:

    SUNT UN IMPATIMIT AL MOTOARELOR CARE TE CUNOASTE SI TE ADMIRA – LULU – CONSTANTA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Comentariile, opiniile si/sau orice alte postari ale cititorilor pe acest site si/au in legatura cu continutul acestui site apartin exclusiv utilizatorilor care le posteaza,
nu sunt insusite de redactie si/sau proprietarul site-ului si nu atrag raspunderea redactiei si/sau proprietarului site-ului
Programat de ivware